Blog

Interviu cu Alina Sîrbu

De la manager în corporație, la antreprenoare, scriitoare, consultant în HR

Interviu cu Alina Sîrbu, scriitoare de cărți terapeutice pentru mămici și pentru copii, consultant în resurse umane, antreprenoare și fondatoare Copilărie.net.
  • Spune-ne câteva cuvinte despre tine (cine ești, ce faci, cu ce te ocupi etc)

Bună, sunt Alina Sîrbu, sunt un suflet liber, cum îmi place mie să spun, cu roluri din ce în ce mai diverse pe măsură ce călătoresc în viață: fiică, soră, prietenă, soție, mamă, profesionist în resurse umane, art terapeut în formare. Un rol mai recent exersat este cel de scriitoare, un rol la care am visat toată viață până când mi-am luat inima în dinți să mi-l asum. Sunt consultant în resurse umane, consilier în carieră și facilitatoare de ateliere pentru echipe din corporații, pentru mame și pentru copii.

Însoțesc oamenii mari în a descoperi comorile unice ale sufletului lor, prin întoarcerea către sine, descoperirea vocației și manifestarea potențialului unic. 

  • Ai lucrat foarte mulți ani într-o multinațională în care am fost și colege la un moment dat. Cum a fost să faci schimbarea dinspre un job stabil, de la funcția de HR Manager la rolul de antreprenoare și ce te-a motivat să faci asta?

A fost o decizie extrem de curajoasă. De-abia acum realizez și de-abia acum sunt extrem de mândră de mine deși neîncrederea încă e direct proporțională cu mândria. A fost una dintre cele mai mari aventuri ale vieții mele. Pe lângă nașterea copiilor, poate a doua ca și impact. Și încă mai este. După mai mult de 10 ani de corporație am făcut acest pas, bineînțeles, nefiind deplin conștientă de ce va însemna. Cred că acest curaj și această semi-inconștiență sunt absolut necesare. Dacă stăm și analizăm la nesfârșit riscurile,  nu am ieși niciodată din zona de confort și nu am porni în vreo aventură vreodată în viață noastră.  

Dincolo de o perioada de bullying pe care am trăit-o în corporație, dar din care am învățat, pe parcurs, foarte mult, am avut parte de un cadru foarte propice dezvoltării personale și profesionale și am avut șefe care m-au încurajat profesional extraordinar de mult. Cred că fără aceste încurajări, fără încrederea pe care ele mi-au dat-o și mult lucru cu mine însămi, m-aș fi speriat foarte repede și probabil m-aș fi reîntors în corporație. Însă îmi era clar că nu voi mai găsi culturi organizaționale la fel de sănătoase ca cele de care am avut parte, de aceea nu am luat în calcul, decât în momente de frică extremă, ideea de a mă reangaja.

Dar am văzut cu ochiii sufletului frici care nici nu știam că există în mine. A fost nevoie să ajung foarte adânc ca să mă echilibrez. Această aventură a fost o călătorie interioară care m-a învățat multe despre mine, a scos la iveală mai ales teama profundă de eșec, de expunere și de judecată. Plus sindromul impostorului care îmi dă și el târcoale. 

Am fost motivată de ideea că îți pare cel mai rău de ceea ce nu ai făcut în viață decât de ceea ce ai făcut. Iar pentru mine ideea de a scrie cărți pentru copii era un vis foarte  adânc și mult dorit. Dacă nu aș fi făcut asta, nu aș fi murit împlinită. Faptul că soțul meu m-a încurajat a contat enorm. Atunci când mă îndoiam, el mă prindea. Mă încuraja și îmi spunea că ce fac este extraordinar, deși eu mă îndoiam de mine din toți porii. A mai fost și tribul meu de „femei care aleargă cu lupii”, vindecătoarele care mi-au apărut în cale pe tot parcursul, Atena Boca si Laura Grunberg care au scris Cuvantul Inainte al cărților mele, plus colegele din grupul de formare în art-terapie. Toată această energie feminină fantastică m-a susținut într-un mod extraordinar. Recunoștința și candoarea mea pentru ele este nemărginită. 

  • Știu că ai scris cărți de mare succes dedicate copiilor și mămicilor. Ne poți da câteva nume? De unde au izvorât proiectele astea? 

Ohooo, mare succes e mult prea mult spus. Poezia încă nu se vinde așa de bine în România, deși se spune că românul s-a născut poet. Dar apreciez încurajările tale. Da, am scris poezii de când eram copil. Era modul în care sufletul meu exprima preaplinul dar și tristețea. De-abia când am început să fac terapie am înțeles cât de profund sunt conectată cu poezia. Mai târziu am scris povești și poezii într-o perioadă foarte încordată din viața mea profesională, când aveam parte de un bullying de toată frumusețea pe care nu știam cum să îl gestionez. Ca să pot supraviețui durerii și sentimentului că nu sunt suficientă m-am refugiat în scris.

Așa am început să explorez mai adânc această parte. Apoi am pus-o deoparte, am ascuns-o mult timp sub parole. Mi-era foarte rușine, mi se părea că sunt ridicolă. Încă am acest sentiment câteodată.

Într-un final, am strâns din dinți și am publicat un calendar cu ilustrații și versuri pentru mame și apoi un CD audio cu ghicitori pentru copii. Apoi am publicat, prin Editura Niculescu, cartea de versuri pentru mame „Noua Viață în Dar” și cartea de poezii și ghicitori-întrebări pentru copii, „Călătorie prin copilărie”. Cartea pentru copii cuprinde lucrări mai vechi și mai noi. Am scris cartea pentru mame la încurajarea tribului de femei despre care îți menționam mai devreme, niște nebune frumoase care nu m-au lăsat să renunț.

  • Spune-ne câte ceva despre proietul tău de suflet, dacă ai unul de care te-ai atașat într-un mod aparte.

De doi ani și jumătate, de când am început această aventură, fiecare zi mi-a oglindit multe lucruri despre mine. Entuziasmul fiind cel mai important combustibil pentru mine, am nevoie să fiu atașată de ceea ce fac și greu îmi calc pe inimă ca să continui atunci când simt că nu sunt într-un proiect trup și suflet. Așa că pot spune că m-am atașat de tot ce am făcut.

Voi discuta despre cel mai recent proiect: am fost provocată să scriu povestea unei mame care a murit foarte curând după nașterea puiului ei. Am fost blocată mult timp și m-am întrebat dacă pot să fac așa ceva. Am tot dat bir cu fugiții am vrut să trimit proiectul către altcineva, dar știam că dacă a venit la mine poate am ceva de învățat. 

Am realizat că, de fapt, nu suntem niciodată suficient pregătiți pentru ce ne așteaptă și e ok să mergem înainte așa, nepregătiți, pentru că vom învață din mers dacă suntem suficient de vigilenți. Au pățit asta și Iona și Noe. Dumnezeu i-a chemat, ei au refuzat dar tot nu au scăpat. Dacă nu privești frica în ochi, te bântuie ca o umbră de care nu mai scapi. Așa că am acceptat provocarea și știu că mesajul principal pe care mi-l iau este mereu același. Ne tânguim că nu suntem mame bune. Dar eu am înțeles că minunea este că suntem. Fiecare respirație este un miracol. Suntem aici și acum. Și atât. Această este unica înțelepciune a vieții. Să aflăm cine suntem aici și acum. Am muncit mult ca să  înțeleg acest verb A FI.

  • Rolul de mamă este unul care îți schimbă viața, iar tu ești o inspirație pentru celelalte mămici. Ce ți-ai dori să le transmiți femeilor care se pregătesc pentru acest pas în viață sau tocmai au devenit mămici și citesc acest interviu? Sau ce ți-ar fi plăcut să ți se spună ție cu ani în urmă?

Cartea pentru mame am dorit să fie o încurajare autentică cu soluții aplicabile zi de zi. Când devii mamă te dezechilibrezi foarte tare. Provocarea aceasta este atât de profundă că e greu să te echilibrezi. Mi-am dorit că mamele să învețe să își dea pace, acesta este cel mai greu lucru. Am vrut din toți rărunchii să înțeleagă că mai mult sau mai puțin noi toate simțim la fel și că nu este nimic in neregulă cu nici una dintre noi. 

E important să nu rămânem singure, să ne căutăm tribul, să căutăm susținere și încurajare. Doar o mamă poate înțelege ce simte o altă mamă. Noi, toate femeile care devenim mame, pățim asta. Nimeni nu ne poate pregăti pentru ce va urma. Acceptare, acceptare, acceptare și iubire pentru limitele noastre, pentru nevoile noastre, pentru noi cele care suntem și care devenim încet, încet. 

  • Vorbește-ne despre cineva sau ceva care te inspiră sau care ți-a schimbat viața sau modul în care vezi lumea.

De când am început să fac terapie, am înțeles cum ne joacă mintea feste, că este important să nu credem tot ce gândim și am înțeles cum ego-ul creează atât de multe straturi care ne îndepărtează de cine suntem cu adevărat. 

Mi-a plăcut enorm documentarul Heal, am înțeles cum noi ne creăm și raiul și iadul, cum noi ne creăm toată realitata în care trăim și cum ne putem agresa corpul cu mintea. Sunt mulți vindecători în zilele noastre, iar faptul că avem atât de ușor acces la ei este una dintre binecuvântările epocii moderne de care ar trebui cu toții să profităm. Vilollodo, Joe Dispenza, Deepak Chopra sunt doar câțiva dintre ei plus că au loc multe congrese. Mi se pare fantastic ce descoperiri se fac în ultima vreme despre cine suntem și ce putem noi ca oameni, trup și suflet. 

  • Care sunt cărțile de căpătâi pe care le-ai recomanda?

Eu am raftul: Irvin Yalom, Nicolae Steinhardt, Elizabeth Gilbert, Eric E.Schmitt. Am cumpărat tot ce au scris. Cărți e greu să recomand. Aș putea să recomand o bibliotecă întreagă, cam dificil să mă hotărăsc. 

  • Ce faci acum și care sunt planurile tale de viitor? 

Acum mă concentrez pe partea de formare în art terapie și de consultanță în resurse umane. Am început deja o carte despre cum să ne găsim drumul și cum să fim fericiți la locul de muncă. După cum știi, mesajul meu de incurajare pentru toată lumea este: Dintre toate poveștile din lume, cea mai frumoasă este povestea ta.Îmi doresc să dau un semnal despre faptul că viața este scurtă și e păcat să ramânem blocați în job-uri care credem că ne fac nefericiți. Viața este vastă și provocatoare. Rutina nu este sanatoasă, iar așteptarea omoară toate visurile și speranțele. 

E important să acționăm: să înțelegem ce ține de noi și ce putem schimba și să nu fim afectați și să nu dăm putere în viața noastră lucrurilor și oamenilor care nu ne încurajează și pe care nu îi putem noi schimba. Din păcate, victimizarea distruge multe vieți. Până nu ne asumăm și până nu realizăm că noi înșine suntem cei care determină totul în viața noastră rămânem într-o perpetuă victimizare. Odată ce ințelegem asta putem să ne creăm o realitate care să ne împlinească.

  • Un mesaj de încheiere

De curând am aflat și eu de la un client din domeniul energetic că în legile fizicii un obiect nu poate exista până nu este validat de un altul. Așa cum luna există pentru că există pământul. 

Suntem parte dintr-un univers vast și miraculos, să nu uităm că, paradoxal, suntem regii acestui univers doar când ne supunem lui și când nu ne încăpățânăm că știm noi mai bine. Să nu uităm că acest univers este ascuns în noi. Noi ne oglindim unii altora aceste universuri iar unii fără alții, de fapt, nu am fi.

Cărțile Alinei le puteți găsi aici: https://bit.ly/3vBqQkG, iar CD-ul cu ghicitori pentru copii aici: https://bit.ly/3gzifeh.

Noi ne vedem săptămânile viitoare cu noi interviuri cu alți oameni inspirație pe care eu îi cunosc, dar și cu oameni care vă inspiră pe voi.

Dar până atunci, vă las aici o poezie scrisă de Alina, să vă inspire.