Blog

A crede sau a nu crede. Dezbaterea de sezon.

Credința e totul. Credința este tot ce avem nevoie în orice suntem sau facem pentru că ceea ce noi credem ne crează realitatea.

Toți am crezut în Moș Crăciun până în momentul în care nu am mai crezut.

Este minunată linia aceea fină între a crede și a nu crede, adică zona aceea în care deja știm adevărul însă preferăm să ne mai mințim un pic și încă în pic. Nu știm până când dar alegem magicul, alegem povestea frumoasă. Realitatea nu e așa rea însă povestea ne-a cucerit și e bine cu ea, îi rămânem loiali cam la fel cum facem cu toate credințele limitative până când le conștientizam și le dăm drumul. Băiețelul meu cel mare face silogisme excepționale, ne uimește cu deducțiile logice și cu un nas fin de detectiv. Deși pare că are un aer distras, poate un pic aerian, nimic nu îi scapă neanalizat. Este centrat pe emisferă stangă iar în această iarnă a fost foarte supărat că serbarea de Crăciun a avut loc tocmai în ora de matematică. Zău așa! Nu puteau și ei să aleagă alta oră? Măsa e poetă. Moștenirea e de la tasu, clar! Cel mic, activist de emisferă dreaptă, acolo unde intuiția și simțurile își fac de cap, e mare pictor de pereți, iar la 6 ani deja spune: “Eu nu cred că există Moș Crăciun, e doar o magie!” Eh, am încremenit. Mă consolez, totuși magia e magie, zic! Rămânem așa, însă el insistă: „De ce vine doar noaptea, de ce nu vrea să îl vedem?” Și alte de ce-uri inconfortabile caracteristice. Cel mare îl apără pe Moșul cu înverșunare: „Asta e, așa vrea el!” senzația mea fiind că el simte că dacă frati-su mai insistă mult poate magia chiar va dispărea și cadourile odată cu ea. Dar ce voiam, de fapt, să subliniez este că el își dorește să mențină credința aceasta puternică în ideea de Moș Crăciun, vrea ca ea să rămână Sfânta Sfintelor, de neatins și de netăgăduit.

Mi-e dragă dezbaterea lor pentru e cumva totul invers: logicul neagă realitatea iar magicul se întreabă!

Întrebarea rămâne: oare Moș Crăciun există și zboară cu sania lui ca să aducă într-o singură noapte cadouri tuturor copiilor?

Acum ce concluzionez eu: conform legilor fizicii, bondarul nu poate zbura. Dar el zboară. De ce? Pentru că nu știe că el nu poate zbura. Dacă ar ști că adevărul și realitatea dovedită arată că el nu are capacitate de zbor, poate că nici nu ar mai face-o. Dacă bondarul zboară atunci de ce nu ar zbura și Moș Crăciun? Până la urmă ce credem contează mai mult decât ce este aparent adevărat. Acesta a fost și mesajul lui Hristos, nu-i așa?

Concluzia dimineții de Crăciun a fost chiar și din partea mai puțin credinciosului: „Moș Crăciun să mai vii și mâine!”

Toate bune. Crăciun magic să avem!