Blog

Complexul lui Oedip sau cum să fii mamă de băieți

La povestea de seară, dau să iau perna lui Marcus (4 ani) ca să pot citi mai comod. Hm, l-am simțit că s-a aricit, se uită strâmb la mine dar apoi spune tandru: „Mami, dacă vlei, poți să stai pe pelna mea!” Apoi Eric (7 ani) remarcă: ”Marcus, tu vrei să o lași pe mami să stea pe perna ta ca să îți miroasă perna a mami?”

Cum m-am simțit? Pai, bine, cum altfel! Mă aflu în plin apogeu al complexului lui Oedip cu doi băieți.

Cum este? Păi este minunat, minunat de amăgitor. Sunt complimentată? Oh dah! De 3 ani mă simt ca o zeiță, de când cel mare a împlinit 4 ani. Iar de un an și ceva a intrat și cel mic sub auspiciile acestei zone. Eu sunt „plințesa”, pufoasa, „flolicica”, „inimiola”. Cum să nu fie bine? Cu toate astea, le îndemn pe toate mamele de băieți să fie extrem de vigilente. Acest atașament exagerat față de mamă poate să le afecteze băieților semnificativ viața, viitoarele relații. Dincolo de relația de cuplu pe care o avem, care poate fi mai bună sau mai puțin bună, atunci când le „negăm” copiilor tatăl, când vorbim urât despre el, le negăm și băieților masculinitatea, adică ei ajung sa facă acest lucru pentru ca nu se mai identifică cu modelul masculin. Iar asta, spus in mod clar si direct, ii nenorocește având repercusiuni crunte în viața băieților, a viitorilor bărbați. Viitoarele lor relații vor avea de suferit, este afectat fundamental modul în care ei se raportează la viață și la misiunea lor pe acest pământ.

Mulți psihologi și psihoterapeuți confirmă că a crește copii este unul dintre cele mai complexe dacă nu chiar cel mai complex lucru pe care îl facem în această viață. Agonie și extaz. Este un drum cu multe suișuri și coborâșuri, cu binecuvântări nenumărate dar și cu multe capcane, cu multe comori ascunse dar și umbre neidentificate. Fiind mamă de băieți, îmi este cel mai ușor să mă raportez la această perspectivă. Eu asta fac. Cresc băieți. Există multe cărți de parenting pe aceasta temă dar acum eu vă recomand călduros această carte: Prezența Invizibilă- Bărbatul și femeile din viața lui, de Michael Gurian.

O puteți recomanda, la rândul vostru, soților voștri, fiilor adulți și mai ales tuturor mamelor de băieți!

Din păcate mulți bărbați rămân în zona de adolescență, fără a ajunge să se maturizeze vreodată și, automat, la rândul lor, nu reușesc să devină modele pentru băieții lor. Astfel, adolescența masculină poate fi identificată peste tot în jurul nostru în agresivitatea excesivă și în comportamente care ii rănesc pe alții dar și pe ei înșiși.

Daaar, noi mamele, avem datoria să ne încurajăm și să ne îndreptăm băieții către modele masculine. Va rămâne alegerea lor și drumul lor către individuație ce și cum vor face mai departe, însă este important să fim conștiente, să fim prezente și să nu ne amăgim în complimente. Toate dorim să fim mame bune dar fiecare avem tiparul nostru, fricile noastre, provocările noastre. Cu cât reușim mai mult să construim relații în mod conștient, vulnerabil și nu pe bază de control și umbre, cu atât avem șanse ca aceste relații sa fie mai reușite, împlinitoare, hrănitoare. Puterea noastră nu vine din a-i controla pe ceilalți, ci a fi în acord cu cine suntem noi, lăsându-le copiilor noștri spațiu să fie. Iar ca mame de băieți, avem nevoie să ne amintim continuu că spațiul pentru modele masculine este vital. Din păcate, sunt multe familii în care tatăl nu este suficient de prezent, nu își asumă rolul de model pentru băieți și atunci mama are tendința să supracompenseze. Michael Gurian definește acest fenomen ‘subparternaj’ și ‘supramaternaj’. Care sunt consecințele? Iată ce spune el: „Ca bărbați crescuți in foarte industrializatul secol XX, învățați că bunurile materiale sunt felul în care dovedim ca suntem bărbați, am pierdut legătura cu inițierea tribală în masculinitate și cu tiparele mitologice ale dezvoltării optime a masculinității. Mulți dintre noi am crescut într-un „subpaternaj” si un „supramaternaj”. Ne-am închistat într-o atitudine de așteptare ca mama sa ne furnizeze stabilitatea emoțională; cu toate acestea trebuie să ne separăm de ea și să descoperim un model masculin de a simți. N-ar trebui să mire pe nimeni că cei mai mulți bărbați ajung la vârsta maturității având o stare de confuzie, o atitudine defensivă față de afectivitatea feminina copleșitoare și un sentiment de abandon din cauza lipsei intimității emoționale cu alți bărbați.”

Că tot stăm mai mult acasă și avem timp de vizionat filme, vă recomand The Phantom Thread (Firul Fantomă) care este acum pe Netflix. Un film cu Daniel Day Lewis care ecranizează perfect toate cele dezbătute mai sus iar prezența invizibilă a mamei în viața bărbatului de succes dar care nu reușește să își găsească „liniștea” și calea către o relație care să îl împlinească, este cât se poate de vizibilă

Atunci când adolescentul nu poate să se desprindă de mamă, el nu reușește să aibă o viață împlinită. Sigmund Freud, cel care a construit fundația omplexului lui Oedip, concluzionează că acest complex este marea cauză a eșecului bărbaților în viața adultă de a se comporta ca ființe raționale.

#stamacasa

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *