Blog

Cartea pentru copii, epopeea vieții ce va fi

Misiunea cărților pentru copii este de a onora bucuria instrinsecă și libertatea copiilor de a crede că orice este posibil, adică de a fi în acord cu însăși esența ființei lor.  

Dintre toți oamenii de pe pământ, copiii sunt ființele cele mai libere și cele mai fericite | Bobul de credință pe care noi, adulții, îl căutăm din răsputeri pentru a ne îndeplini dorințele, aspirațiile și pentru a fi fericiți există sub formă de grămezi de boabe fermecate în copii. Ei cred că tot ce își imaginează și tot ce își doresc se poate materializa în realitate. De aceea, copiii sunt deja împliniți și nu au nevoie de altcineva să îi facă fericiți. Totul este perfect pentru ei așa cum este, atât în exteriorul lor cât și în interior: oamenii și lucrurile sunt perfecte așa cum sunt ele. Copiii nu simt nevoia să le schimbe sau să le îmbunătățească.   

Copiii vin din sursa magicului. Dacă un adult reușește să rămână, măcar într-o anumită parte, conectat la această sursă, la sursa originară, atunci poate va reuși să scrie și o carte bună pentru copii. Pentru că, nu-i așa, noi oamenii, pe măsură ce creștem, uităm progresiv cum este magicul, energia supremă, universul. A spune că poți scrie o carte pentru copii poate fi o insolență sau chiar o blasfemie. De unde să mai știm noi, adulții, cum este să fii copil? Noi adulții trebuie să fim conectați la magicul din copii pentru a le putea vorbi pe limba lor. Acest magic încă mai există în noi, adulții. Pentru unii este vizibil și folosit în fiecare zi, pentru alții a rămas ascuns undeva adânc, ca o comoară furată și tăinuită de pirați.  

Mintea unui copil este un loc sacru, este un tărâm magic, virgin. Copiii selectează stimulii din exterior și le dau un sens în interior. Alchimia se întâmplă înăuntrul sufletului lor. Acolo noi, oamenii mari, nu putem pătrunde. Nici nu avem voie și nici nu ar trebui să ne dorim să ajungem acolo. Pentru că acolo este Sfânta Sfintelor. Fiecare copil are dreptul la mister, la individuație, la unicitate. Cea mai mare greșeală ar fi să le impregnăm copiilor imaginea noastră despre lume. Ei trebuie încurajați să își creeze propria lor imagine. Noi trebuie doar să le oferim perspective cât mai largi, cât mai diverse din care ei să poata alege. 

Povestea este baza mitologiei personale, este deschizătoarea căii către individuație | Copilul rezonează cu ceva din ea care îi deschide căi interioare spre descoperierea de sine, dar mai ales către împlinirea de sine. Este ca firul Ariadnei care lasă o dâră de lumină. Cu toții avem o amintire din copilărie legată de o ilustrație, o poveste, acel ceva cu care am rezonat și pe care nu l-am uitat o viață întreagă. Este vorba de acel ceva care ne ține pe drumul nostru. Este dâra de lumină care ne ghidează pe parcursul vieții și nu ne dă pace, oricât am încerca noi să o ascundem.  

Poveștile sunt terapeutice, iar copiii își iau din ele exact mesajele de care au ei nevoie. Noi, adulții, nici nu trebuie să depunem un efort prea mare pentru ca ei să înțeleagă. Piticul meu de 4 ani s-a identificat singur cu personajul unei povești. Înțelegea că la locul de joacă făcea anumite lucruri care îi îndepărta pe alți copii de el, iar această situație nu îl făcea fericit.  Pentru mine a fost surprinzător cât de repede a găsit soluția la problema lui, singur, prin simpla identificare cu personajul poveștii, un dragon care ardea totul în jurul lui. Îmbunătățirile în interacțiunile de la locul de joacă s-au văzut simțitor chiar de a doua zi.  

Cărțile pentru copii sunt niște mici ‘biblii’, ‘coranuri’,’ tore’, ‘upanisade’ pentru epopeea vieții lor, cea care va urma, cea pe care copilul și-o va crea | Copiilor li se spun povești, dar ei la rândul lor își spun lor înșiși multe povești, își spun niște povești după scenariul cărora vor trăi toți anii vieții lor. Cu cât poveștile care îi impresionează cel mai tare sunt în concordanță cu sufletul lor, cu atât există mai multe șanse ca viața adultului care va urma să fie mai fericită.  

Cartea pentru copii este grănicerul între lumea magică și realitate, este antevasin-ul care ne duce departe și totuși e atât de aproape. Este important ca din cărți copiii să afle despre viață: cu bune și rele, pericole, bucurii, finaluri fericite sau mai puțin. Atunci când copiii sunt privați de rău și li se arată doar o parte a lumii, ei știu că sunt mințiți. Iar partea întunecată, acel rău care nu li se arată sau nu li se spune, poate deveni o fascinație. Copiii pot să înțeleagă totul despre viață și lume dacă noi, adulții, știm să le transmitem mesajul într-un mod care să fie înțeles de ei: răul și binele sunt necesare și au un sens doar împreună.

Cartea în sine, obiectul, textul îmbinat cu ilustrația, textura coperților, a hârtiei din interior stimulează simțurile copiilor.  Ei își folosesc doar emisfera cerebrală dreaptă până la 3 ani, fiind impresionați de imagini, senzații, emoții. Toate acestea, alături de ritualul citirii, creează  ‘atmosfera’ din jurul cărții. 

Ritualul citirii poveștii pentru copii are un rol esențial | Pe lângă mesajul în sine al cărții, cel mai important este cum reușim noi, părinții, să valorificăm acea carte, cum ‘fermecăm’ copiii cu ea: talentul naratorului este, de fapt, la fel de important ca al creatorilor cărții. Timbrul vocii, volumul, vocile pe roluri, poate chiar și recuzita – atmosfera creată este de fapt adevărata magie a cărților pentru copii. Atmosfera aceasta rămâne acel ‘acasă’ pentru toată viața pentru fiecare om.  

Acea carte, acea poveste care ne-a fost citită sau povestită când eram mici ne va da mereu fluturi în stomac chiar și atunci când suntem ‘mari’. Pentru că ea vorbește despre adevărul nostru, esența noastră. Ea ne transmite pe tot parcusul vieții ce este, de fapt, esențial pentru noi. Chiar și când adevărul nostru poate a fost acoperit, uitat, îngropat, rănit, batjocorit, el se va întoarce toată viața la noi.  

Indiferent dacă am avut o copilărie fericită sau nefericită, toți dorim să ne întoarcem acolo, în magie. Toți am avut momente de pură fascinație, care ne urmăresc toată viața și pe care încercăm să le retrăim ca adulți. Vom reveni mereu în copilărie dacă dorim să înţelegem mai bine viața, pentru că ea este perioada în care dăm un sens lumii și ne dăm și nouă înșine un sens. Copilăria va fi mereu piatra noastră de temelie, fundația vieții noastre.  Fiecare dintre noi este o poveste | Dintre toate poveștile din lume, cea mai frumoasă este povestea noastră, a fiecăruia în parte, pentru că este o poveste unică. Cea mai frumoasă poveste din lume sunt eu, ești tu, este el sau ea, suntem noi.

Acest articol a apărut în revista Orient Românesc, cu numărul 10, luna iunie 2020. Este o revistă dedicată comunității românești din Liban și vă invit, cu drag, să o răsfoiți. Este minunată:

http://orientromanesc.ro/wp-content/uploads/2020/06/Iunie-Orient-2020-web.pdf

 

 

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *