A fost odată ca niciodată un SUFLET pur, liber și fericit care tocmai venise dintr-un loc îndepărtat. El a poposit pe pământ într-un castel frumos și grandios după o călătorie foarte lungă. În acel castel se bucura de nesfârșite resurse și bogății. Era un spațiu magic și misterios cu nenumărate camere minunate.

Pe măsură ce Sufletul înainta în viața pe pămant, palatul a început să se micșoreze, acaparat fiind de frici și neacceptare. Au început să dispară camerele ușor, ușor, să dispară bogățiile, una câte una, pană când de-abia dacă bietului Suflet i-a mai rămas o singură cameră mică și tristă. Era la fel de mică și de înghesuită ca lampa fermecată în care trăia duhul din Alladin. Vi-l mai amintiți pe duh, nu-i așa? Duhul acela care putea să facă de toate pentru stăpânul lui dar nimic pentru el însuși. Cam așa se întâmplase și cu Sufletul nostru. Frica îi furase totul și îl amăgea că este în siguranță așa și că îi este mai bine înghesuit și nevăzut de nimeni.

În povestea Copilărie.NET, împreună cu zânele și spiridușii ne dăm mâna ca să recuperăm castelul Sufletului, acel loc magic, primitor și cald în care tindem cu toții să ajungem pe tot parcursul călătoriei care se numește VIAȚA. Prin ateliere, rime, povești, poezii, cărți pentru copii și pentru oameni mari ne întoarcem către resursele copilăriei. Cum facem acest lucru? Îi provocăm pe oamenii mari să acceseze resursele de bucurie și ghidușie ale oamenilor mici. Aceste bogății răman cateodată adânc ascunse, ca niște comori furate și tăinuite de pirați!

Cum accesăm resursele copilăriei? Prin emisfera cerebrală dreaptă, acolo unde comorile cele mai importante au fost uitate: joaca, intuiția, creativitatea, emoțiile. Un copil fericit devine un adult împlinit. Insă de cele mai multe ori noi adulții avem nevoie să ne iubim și să ne creștem singuri copilul interior pentru a găsi fericirea și echilibrul. Este nevoie să ne întoarcem la origini pentru a găsi izvorul sufletului nostru, castelul nostru.